Granada, Nicaragua!
Din Managua am ajuns în Nindiri, care este în apropiere de Masaya (24km cu busul -13C/pers aprox 0.30Eur). Am avut o întreagã cãsuțã într-o fincã pentru 9eur/noapte, piscină, un view relaxant, fructe și apã din partea casei.
Un loc foarte liniștit unde singurul zgomot putea fi fãcut doar de gecko care se plimbau pe pereți noaptea comunicând dintr-o camerã în alta. Puteam să dormim fiecare într-o cameră sau să mai chemăm alți oameni să stea cu noi, pentru că în banii aștia aveam toată casa...
În apropiere este vulcanul Masaya care este încã activ și unde pentru a-l vedea cum scuipã foc trebuie plãtitã o taxã de intrare (220C/pers aprox. 6€ 9am-16.30pm care include și transport pânã lângã crater). Pentru cã este interzis mersul pe jos, singura variantă pentru a urca pe el este să iei busul sau să plătești să intri cu mașina. Dacã vrei sã vezi cerul brãzdat de culoare la apus prețul este în total de aprox 12€/pers : program 17pm-19:30pm.
Am pornit spre Granada, un orãșel colonial cu o arhitecturã plinã de culori vibrante, majoritatea îl bifează dacã ajung în Nicaragua.
Am luat un mic microbuz din Nindiri 25C/pers (0.85Eur). Am fost puțin grãbiți pentru cã busul este mai ieftin -13C/pers dacă nimerești un Chicken bus (school bus), dar cum eram la drumul mare am făcut semn unui microbuz pentru că ne bubuia soarele și eram în dreptul unei curbe unde nu prea aveau cum să oprească Chicken bus-urile.
Mulți străini aleg sã trãiască aici pentru cã este cel mai sigur loc din America Centralã.
Cel mai bun mod de relaxare este pe scările caselor!
Un Chicken bus mai modern!
Trabucul de dimineață!
Granada este primul oraș colonial din Nicaragua. Aici lumea nu se grãbește.
Obișnuiesc sã stea seara în salon, cu luminile aprinse și sã priveascã pe scaunele înalte de lemn cum trece timpul. Alții sãrbãtoresc cu masa pusã și flori, vorbesc, citesc sau vând din coșurile de lemn acoperite cu prosop: dulce de leche, orez cu lapte, cartof cu brânzã sau pinto gallo(orez cu fasole roșie). Totul se servește în frunze de banane.
Am probat ca de obicei tot ce înseamnă street-food.
Bananele prăjite - 10C(0.33Eur) o punguță cu salată, sunt o variantă sănătoasă a chipsurilor în pungi colorate.
Am nimerit aici fix în sãptãmâna când a început Festivalul International de Poezie (11-17 feb), sãrbãtorit încă din anul 2005.
Ne-am luat două zile de cazare și din cauza festivalului am tot prelungit zilnic ajungând la o săptămână.
Printre poezii recitate de poeți din toate colțurile lumii și dansuri tradiționale a venit și carnavalul, la care au participat majoritatea școlilor cu diverse dansuri folclorice sau tipice anumitor sãrbãtori.
Sunt așa multe că ai impresia că nu se mai termină iar la finalul fiecărei seri te vei delecta cu muzică live, de la jazz la muzică tradițională.
Mãști, costume, tobe, trompete - sãrbãtoarea și culoarea au invadat strãzile Granadei.
Acest festival nu este unul de ratat, fiind cel mai mare festival de poezie internațional. Când este vorba de cultură rămânem hipnotizați și ne bucurăm mult de gratuitatea ei. Dansuri și tradiții în cinstea poeților din toatã lumea, mai frumos de atât ce poate fi, un orgasm intelectual într-un orășel plin de culoare.
Am prins și un poet român, o să urcăm un video cu poezia în viitor.
În ultima seară un poet din Chile a citit un poem numit Portocaliu, întâmplare din Drumul Taberei. A fost o onoare să participăm și să avem aceste surprize de la o țară care este la o distanță de 10.000 de km.
Viva la poesia, viva la musica y viva las poetas del mundo!
După această săptămână intensă și plină de inspirație, cu creionul în mână am mai scris o pagină în cartea noastră :
Omul, animalul, sălbăticia, natura, oxigenul, culoarea nu este decât o donație a Universului. Absolut totul este o donație de momente care s-au întâmplat în viitor și noi încerăm să le trăim sub acest prezent continuu care ne bântuie creierul cu zeci, sute de întrebări care nu-și pot găsi răspunsul.
De ce nu putem opri războaie, de ce modurile de guvernare sunt din ce în ce mai proaste, de ce omul este mult mai plictisit, de ce trăim cu boli, de ce avem sute de mii de oameni extrem de bogați și milioane super săraci, de ce suntem condamnați la moarte, de ce credem în aberații, de ce suntem diferiți unul de altul și în același timp identici, de ce se moare de sete, de ce, de ce și de ce...
Mulți conspiraționiști cred că știu răspunsuri, dar pentru asta nu există răspuns atâta timp cât masele sunt din ce în ce mai dependente de consumerism și lipsă de educație...
Nu este vina nimănui că unii au capacități să observe lumea într-un fel și alții în alt fel. Este vorba de algoritmul genetic care ne împarte pe fiecare în diverse categorii...
De exemplu nu avem cum toți să devenim vegani, nu avem cum toți să devenim pacifiști, nu avem cum toți să fim prizonierii unei mentalități anume... Acest secolul XXI este cel mai frumos secol existent de până acum din civilizația omenirii. Avem resurse pentru toată populația lumii, ne-am înmulțit și am cucerit aproape fiecare loc de pe această planetă, chiar dacă sunt războaie nu se compară nimic cu ce a fost în trecut. Față de câți oameni mor în accidente, atentate și alte crime, se nasc de cel puțin sute de ori mai mulți. Mult mai multe boli au provocat în istorie mai multe victime decât le face acum orice război existent.
Am învins lupta cu natura împreună și acum singura luptă a rămas între noi și cu noi. Algoritmul acesta a programat omul să fie dominant și să caute tot timpul o luptă. De la lupta de supraviețuire până la lupta de afirmare nu este nimic diferit, 0 și 1, prădători și prade.
Multe răspunsuri poate se găsesc, dar sunt inutile, sunt inutile pentru că analfabetismul încă este la o scară mare.
Omenirea este condusă de morți pentru că toate obiceiurile și cele mai mari descoperiri, cei mai mari iluminați ne sunt implementați de societate în memorie ca îndrumători, omenirea nu are încă oameni vii să o conducă și să o lumineze inimaginabil la o scară enorm de mare.
Nu putem spune că un guvern nu poate să facă o schimbare radicală. Dacă s-ar produce o schimbare radicală poate nu ar mai exista un guvern și poate evoluția noastră ca sclavi obligați de propriile noastre legi s-ar schimba total pentru totdeauna. Momentan știm un singur lucru, absolut toți suntem condamnați la moarte și asta din cauză că încă suntem preistorici cu unelte noi în mână, omul este de atâta timp pe pământ și abia în ultimii o sută de ani s-a distanțat așa mult tehnologic...
În fiecare zi am combinat mersul pe jos și liniștea naturală, îmbinarea miresmelor frumuseții. Am făcut cam minim 20km pe jos de explorare urbană și naturală.
La doar 7km de de centru te poți minuna de natură în Cocibolca!
Pe acest drum am fost atenționați de un șofer, oprindu-se din drum și demarând spre noi, că ar trebui să grăbim pasul și să nu vorbim cu nimeni. A fost puțin cam ciudat, pentru că nu ne-am gândit niciodată la un pericol, dar fiind singuri turiști într-o zonă necirculată o paranoia nu strica...Ne-a luat paranoia pentru câteva secunde :)). Am continuat să mergem și am dat de doi băieți cu macete. Apropiindu-ne de ei ne-am dat seama că poate la ei se referea șoferul.
Ei cocoșau un mango pentru fructele fericirii și noi ne uitam la tehnica lor ...
Peste ceva timp asta am făcut și noi însă cu ce am găsit pe jos, pietre și bețe! Am luat cât am putut căra și cum nu am avut plasă am găsit-o și pe aia pe marginea drumului...
Cum pământul a ajuns un loc bogat în plastic, nu-i ducem lipsa. Când facem cumpărături încercăm de fiecare dată să refuzăm punga și o ardem ca-n 90! Avem sacoșa albastră cu noi dintr-un magazin alimentar din Portugalia care încă rezistă chiar dacă a fost folosită în peste zece țări...
Cazarea
Primele două zile ne-au costat 15Eur pe noapte, am întâlnit apoi altă familie de localnici unde am stat cu 10Eur pe noapte. Din decembrie până acum nu am stat în nici un hotel, hostel sau pensiune ci doar la localnici iar maximul cheltuit pe o noapte de cazare a fost 15Eur...
Ne-am simțit minunat, micul dejun tradițional a fost inclus în preț și diferit zilnic ( orez cu fasole, omletă sau ochiuri, roșii, castraveți, banane prăjite, brânză prăjită și un suc natural de guayaba, mango, ananas, portocale)
Cu siguranță Nicaragua este o țară unde am putea locui, parcă te pierzi în timp. Îți poți dezvolta foarte ușor o mică afacere familiară...
Un selfie de la Marina Cocibolca, unde poți intra gratuit fără obligație de consumație.
Ne găsești pe aici : Facebook - Low Cost Hunters
Pentru mai multe poze :
Instagram - bungalowa
Instagram - micandreeabungalowa
Instagram - lowcosthunterscom
Un loc foarte liniștit unde singurul zgomot putea fi fãcut doar de gecko care se plimbau pe pereți noaptea comunicând dintr-o camerã în alta. Puteam să dormim fiecare într-o cameră sau să mai chemăm alți oameni să stea cu noi, pentru că în banii aștia aveam toată casa...
În apropiere este vulcanul Masaya care este încã activ și unde pentru a-l vedea cum scuipã foc trebuie plãtitã o taxã de intrare (220C/pers aprox. 6€ 9am-16.30pm care include și transport pânã lângã crater). Pentru cã este interzis mersul pe jos, singura variantă pentru a urca pe el este să iei busul sau să plătești să intri cu mașina. Dacã vrei sã vezi cerul brãzdat de culoare la apus prețul este în total de aprox 12€/pers : program 17pm-19:30pm.
Am pornit spre Granada, un orãșel colonial cu o arhitecturã plinã de culori vibrante, majoritatea îl bifează dacã ajung în Nicaragua.
Mulți străini aleg sã trãiască aici pentru cã este cel mai sigur loc din America Centralã.
Cel mai bun mod de relaxare este pe scările caselor!
Iglesia Catedral Inmaculada Concepción de María
Are câteva picturi destul de interesante, însă încă se pictează tavanul.
Un Chicken bus mai modern!
Granada este primul oraș colonial din Nicaragua. Aici lumea nu se grãbește.
Obișnuiesc sã stea seara în salon, cu luminile aprinse și sã priveascã pe scaunele înalte de lemn cum trece timpul. Alții sãrbãtoresc cu masa pusã și flori, vorbesc, citesc sau vând din coșurile de lemn acoperite cu prosop: dulce de leche, orez cu lapte, cartof cu brânzã sau pinto gallo(orez cu fasole roșie). Totul se servește în frunze de banane.
Am probat ca de obicei tot ce înseamnă street-food.
Bananele prăjite - 10C(0.33Eur) o punguță cu salată, sunt o variantă sănătoasă a chipsurilor în pungi colorate.
Am nimerit aici fix în sãptãmâna când a început Festivalul International de Poezie (11-17 feb), sãrbãtorit încă din anul 2005.
Ne-am luat două zile de cazare și din cauza festivalului am tot prelungit zilnic ajungând la o săptămână.
Sunt așa multe că ai impresia că nu se mai termină iar la finalul fiecărei seri te vei delecta cu muzică live, de la jazz la muzică tradițională.
Mãști, costume, tobe, trompete - sãrbãtoarea și culoarea au invadat strãzile Granadei.
Acest festival nu este unul de ratat, fiind cel mai mare festival de poezie internațional. Când este vorba de cultură rămânem hipnotizați și ne bucurăm mult de gratuitatea ei. Dansuri și tradiții în cinstea poeților din toatã lumea, mai frumos de atât ce poate fi, un orgasm intelectual într-un orășel plin de culoare.
Am prins și un poet român, o să urcăm un video cu poezia în viitor.
În ultima seară un poet din Chile a citit un poem numit Portocaliu, întâmplare din Drumul Taberei. A fost o onoare să participăm și să avem aceste surprize de la o țară care este la o distanță de 10.000 de km.
Viva la poesia, viva la musica y viva las poetas del mundo!
După această săptămână intensă și plină de inspirație, cu creionul în mână am mai scris o pagină în cartea noastră :
Omul, animalul, sălbăticia, natura, oxigenul, culoarea nu este decât o donație a Universului. Absolut totul este o donație de momente care s-au întâmplat în viitor și noi încerăm să le trăim sub acest prezent continuu care ne bântuie creierul cu zeci, sute de întrebări care nu-și pot găsi răspunsul.
De ce nu putem opri războaie, de ce modurile de guvernare sunt din ce în ce mai proaste, de ce omul este mult mai plictisit, de ce trăim cu boli, de ce avem sute de mii de oameni extrem de bogați și milioane super săraci, de ce suntem condamnați la moarte, de ce credem în aberații, de ce suntem diferiți unul de altul și în același timp identici, de ce se moare de sete, de ce, de ce și de ce...
Mulți conspiraționiști cred că știu răspunsuri, dar pentru asta nu există răspuns atâta timp cât masele sunt din ce în ce mai dependente de consumerism și lipsă de educație...
Nu este vina nimănui că unii au capacități să observe lumea într-un fel și alții în alt fel. Este vorba de algoritmul genetic care ne împarte pe fiecare în diverse categorii...
De exemplu nu avem cum toți să devenim vegani, nu avem cum toți să devenim pacifiști, nu avem cum toți să fim prizonierii unei mentalități anume... Acest secolul XXI este cel mai frumos secol existent de până acum din civilizația omenirii. Avem resurse pentru toată populația lumii, ne-am înmulțit și am cucerit aproape fiecare loc de pe această planetă, chiar dacă sunt războaie nu se compară nimic cu ce a fost în trecut. Față de câți oameni mor în accidente, atentate și alte crime, se nasc de cel puțin sute de ori mai mulți. Mult mai multe boli au provocat în istorie mai multe victime decât le face acum orice război existent.
Am învins lupta cu natura împreună și acum singura luptă a rămas între noi și cu noi. Algoritmul acesta a programat omul să fie dominant și să caute tot timpul o luptă. De la lupta de supraviețuire până la lupta de afirmare nu este nimic diferit, 0 și 1, prădători și prade.
Multe răspunsuri poate se găsesc, dar sunt inutile, sunt inutile pentru că analfabetismul încă este la o scară mare.
Omenirea este condusă de morți pentru că toate obiceiurile și cele mai mari descoperiri, cei mai mari iluminați ne sunt implementați de societate în memorie ca îndrumători, omenirea nu are încă oameni vii să o conducă și să o lumineze inimaginabil la o scară enorm de mare.
Nu putem spune că un guvern nu poate să facă o schimbare radicală. Dacă s-ar produce o schimbare radicală poate nu ar mai exista un guvern și poate evoluția noastră ca sclavi obligați de propriile noastre legi s-ar schimba total pentru totdeauna. Momentan știm un singur lucru, absolut toți suntem condamnați la moarte și asta din cauză că încă suntem preistorici cu unelte noi în mână, omul este de atâta timp pe pământ și abia în ultimii o sută de ani s-a distanțat așa mult tehnologic...
La doar 7km de de centru te poți minuna de natură în Cocibolca!
Ei cocoșau un mango pentru fructele fericirii și noi ne uitam la tehnica lor ...
Peste ceva timp asta am făcut și noi însă cu ce am găsit pe jos, pietre și bețe! Am luat cât am putut căra și cum nu am avut plasă am găsit-o și pe aia pe marginea drumului...
Cazarea
Primele două zile ne-au costat 15Eur pe noapte, am întâlnit apoi altă familie de localnici unde am stat cu 10Eur pe noapte. Din decembrie până acum nu am stat în nici un hotel, hostel sau pensiune ci doar la localnici iar maximul cheltuit pe o noapte de cazare a fost 15Eur...
Ne-am simțit minunat, micul dejun tradițional a fost inclus în preț și diferit zilnic ( orez cu fasole, omletă sau ochiuri, roșii, castraveți, banane prăjite, brânză prăjită și un suc natural de guayaba, mango, ananas, portocale)
Cu siguranță Nicaragua este o țară unde am putea locui, parcă te pierzi în timp. Îți poți dezvolta foarte ușor o mică afacere familiară...
Un selfie de la Marina Cocibolca, unde poți intra gratuit fără obligație de consumație.
Pentru mai multe poze :
Instagram - bungalowa
Instagram - micandreeabungalowa
Instagram - lowcosthunterscom
Comentarii
Trimiteți un comentariu