O gaură în pământ și fluturi colorați: intimitatea pe drumurile din Zambia

 Atunci când călătorim pe cont propriu și principala noastră modalitate de a ne deplasa este busul local, trebuie să ne organizăm puțin înainte de drum. Nu vă gândiți la mâncare, că de asta nu ducem lipsă în Africa. Toaleta e adevărata provocare. Hârtia igienică e la loc de cinste, niciodată nu lipsește din geantă, pentru că nu știm niciodată când sau unde vom avea nevoie de ea.

De multe ori, o persoană stă la intrare, plătim o mică taxă, iar la ieșire ne așteaptă un bidon mare de apă din care putem lua cu un recipient mic, ca să ne spălăm și să lăsăm curat în urma noastră. Sistemul e simplu, dar eficient, și toți știu regulile nescrise ale igienei în spații limitate.

Am făcut și drumuri de 1000 km în peste 24 de ore, dar și drumuri de 100 km în 4 ore. 

În Zambia, busurile nu sunt la fel de multe cum erau în estul Africii, așa că de multe ori localnicii își folosesc mașinile personale ca shared taxi. Asta am făcut și noi ca să ajungem în Ndola, orașul cunoscut drept Copperbelt, pentru că Zambia este una dintre cele mai mari producătoare de cupru din lume.

Am fost 7 persoane pe 5 locuri. Dacă în bus mergem la toaletă atunci când șoferul oprește, aici e altceva: putem comunica cu șoferul și oprește când e nevoie. De data asta a oprit la mama lui acasă. O căsuță simplă, fără vecini, dar cu un magazin improvizat la poartă.

Am stat puțin și am admirat view-ul din “toaletă” înainte să mă așez pe vine. O gaură în pământ, cu câțiva saci de plastic pe post de paravan. Fluturi mari, colorați, flori sălbatice și o liniște cum deja ne-am obișnuit în Zambia. Casa e la marginea șoselei, dar abia trece o mașină la câteva zeci de minute. Mama gătește nshima (mămăliga africană care nu lipsește de la nicio masă), iar băiatul, șoferul nostru, nu a venit cu mâna goală. I-a adus într-o pungă câteva pâini feliate. Înainte să plecăm, își rupe câteva mango coapte direct din copac și ne continuăm drumul.

 Mersul la toaletă în Africa, atunci când călătorim cu busul, e o experiență în sine. Poate fi popas cu wc tradițional cu ușă de tablă și podea de ciment găurit, sau poate fi pe marginea drumului, în spatele unui tufiș.  

Am învățat repede că „luxul” nu e despre apă caldă sau gresie lucioasă, ci despre o găleată cu apă curată, un loc liniștit și o vedere cu fluturi colorați.